Vulturul sur, din nou în România după peste jumătate de secol
Vulturii sunt o prezență vie în limbajul comun, atât de adânc înrădăcinați în imaginarul nostru, încât foarte puțini știu că toate speciile de vulturi au dispărut din fauna României, iar vulturul sur nu a mai cuibărit la noi de peste 70 de ani. Astăzi, poate doar străbunicii noștri i-au putut vedea în zbor. Cert e că după aproape un secol de absență, aproape nimeni nu mai știe cum arată.
Vulturul sur este o pasăre impunătoare și esențială pentru sănătatea ecosistemelor. El nu vânează animale vii, nici sălbatice, nici domestice. Vulturul este necrofag, adică se hrănește cu cadavre, și ajută în felul ăsta la păstrarea unui mediu sănătos, fără epidemii. De aceea este considerat un adevărat sanitar al naturii. Pentru că nimeni nu prea mai știe cum arată, el e confundat adesea cu acvila, uliul sau alte specii de păsări prădătoare.
Vulturul este un simbol al puterii, curajului și vigilenței — prezent de secole în literatură, arhitectură și heraldică, figura acestuia sugerează prestanță, noblețe și măreție. În natură, această noblețe se traduce printr-un rol esențial în echilibrul ecosistemelor: vulturul, ca specie necrofagă, curăță mediul de carcasele animalelor moarte, contribuind la reducerea riscului de răspândire a diverselor boli. Ghearele și ciocul său puternic îl fac extrem de eficient în această sarcină. Astfel, aceeași forță și vigilență care inspiră admirație în cultură devin instrumente vitale pentru menținerea sănătății habitatelor în care trăiește.
Vulturul sur nu este singurul care a cuibărit cândva în România. Alte patru specii au survolat înălțimile cerului țării noastre:
● Vulturul sur, Gyps fulvus
● Vulturul negru, Aegypius monachus
● Zăganul, Gypaetus barbatus
● Vulturul hoitar, Neophron percnopterus
Dintre ele, vulturul sur este primul care se întoarce, printr-un proiect derulat de Fundația Conservation Carpathia și ING Bank, în parteneriat cu Grupul Milvus și Direcția Sanitar Veterinară Argeș, cu sprijinul unui consorțiu format din comunele Rucăr, Valea Mare Pravăț și Lerești.
Mai multe detalii pe carpathia.org.
