Vocea pierdută în spatele rănilor care nu se văd

Realitatea despre bullying și abuz, așa cum e ea văzută de Ana Izabela Tănase, redactor în cadrul Biroului de Presă al Consiliului Municipal al Elevilor București.

Într-o societate abundentă în legi şi prevederi, s-ar presupune că siguranța este pilonul ce susține apartenența fiecărui cetățean. Cu toate acestea, integritatea umanității nu este conferită numai de către posibilele sancțiuni, ci mai degrabă, aceasta se clădește pe un fond de implicare socială.

O luptă pentru bunăstarea care nu se află în toate mediile este încă necesară în contemporaneitatea noastră, iar un semnal de alarmă reprezintă esențialul privind încălcarea drepturilor oricărei persoane. În multe instituții în care ar trebui să existe siguranță, apar uneori forme subtile sau directe de conflict de a răni, precum Bullyingul.

Dincolo de zâmbete, unde violența creşte odată cu copiii

Aceasta reprezintă conform Legii nr. 221 din 18 noiembrie 2019 pentru modificarea și completarea Legii educației naționale nr. 1/2011 şi validată totodată de instituții ale statului ca fiind: “acțiunea sau seria de acțiuni fizice, verbale, relaționale și/sau cibernetice, într-un context social dificil de evitat, săvârșite cu intenție, care implică un dezechilibru de putere, au drept consecință atingerea demnității ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare/ …/”.

Încă din şcoală, drumul victimei se construieşte cu o primă tachinare aparent inofensivă, escaladând rapid la primele jigniri însoțite poate de agresiuni fizice, ce nu fac decât să înjunghie stima de sine a oricărei persoane, dar în special a unui copil cu emoții fragile. În această ordine de idei, interacțiunea capătă ulterior conotații periculoase pentru viața victimei, iar o dinamică de putere este aplicată de către un alt copil care, repetată, afectează echilibrul psihologic și modul în care cineva își va construi identitatea.

Acest lucru poate fi certificat conform studiului realizat de Salvați Copiii România, unde aproximativ 49% dintre copii declară că au fost victime ale bullyingului, iar peste 80% spun că au fost martori la astfel de situații. Aşadar, datele indică faptul că bullyingul nu este un eveniment rar, ci o realitate frecventă în mediul educațional ce nu are nevoie de atenuare. În paralel, UNICEF România în rapoartele privind bunăstarea copiilor arată că aproximativ unul din patru elevi de 15 ani se confruntă frecvent cu forme de bullying, ceea ce confirmă ecoul impasului la nivel național.

Înțelegerea acestui fenomen înfaptuieşte cheia în recunoașterea semnelor reale în scopul opririi acțiunilor înainte ca ele să devină permanente.

Continuarea articolului, pe site-ul Consiliului Municipal al Elevilor București.

_{Imagine: geralt / Pixabay.}